wearing the inside out

Actul II, scena 2

[ Godot şi Milly rămân surprinşi de peisaj, trec pe la fiecare copac, observă poziţiile Adamilor şi ale Evelor, îi imită ironic; flirtează, se joacă. îl întâlnesc pe Hamlet contemplând o statuie ]

Godot : Bonjour...Je m'appelle Godot. Le dernier Godot.

Milly : Bună, oameni fericiţi!

Hamlet : (încet) salut. eu sunt Hamlet Amnezicul.

Milly : şti cumva pe unde e pădurea narativă? ne-am rătăcit...

Godot : ei...nu ne-am rătăcit. piticii ăia împuţiţi au zbughit-o înainte şi noi...noi...noi suntem obosiţi. înţelegi, nu? nu putem alerga după doi pitici idioţi!

Hamlet (îi priveşte tâmp) : care pitici? scuze, dar...şi eu caut pădurea narativă.

Milly : de unde eşti?

Hamlet : ah...n-aş putea să spun cu siguranţă. mă gândeam tocmai c-am citit ceva despre comunism, despre...da, despre bolnavi...cu capul. cineva le povestea...

Godot : nu mă interesează bolnavii. moarte pocitaniilor !

Milly : (uimită) comunism?

Hamlet : zicea ceva de genul... "ştiţi ce-i aia o utopie? utopie se numeşte când eşti în rahat şi vrei să ieşi din rahat dar nu poţi să ieşi din rahat. Şi-atunci te aliezi cu alţi camarazi de rahat, vă adânciţi în rahat şi cugetaţi până când o idee de rahat vă vine. apoi ieşiţi din rahat. problema e că trebuie să vă uniţi foarte mulţi în rahat ca să puteţi ieşi cu adevărat." (râde)

Godot: (serios) une utopie c'est lorsqu'on est dans la merde.

Milly : eu...nu prea am prieteni.

Hamlet : (aruncând priviri insidioase celor doi) vă las să discutaţi. mă duc să-mi caut piticii. (iese în fugă)

Godot : stai puţin! ziceai că nu cunoşti nici un pitic! stai! (furios, se trânteşte pe jos. gesticulează nervos, urlă, se calmează. se întoarce spre Milly) : ziceai ceva de prieteni? deşi nu mă interesează...

Milly : mi-au expirat.

Godot : de ce eşti îmbrăcată aşa?

Milly : ...şi i-am aruncat la container...

Godot : te-a părăsit iubitul?

Milly : ...oricum nu mai aveam nevoie de ei...şi nici ei de mine...

Godot : ce trist!

Milly : mă tot întreb...oare cum o arăta pădurea asta? (se uită prin jur) ai un nume prea lung. pot să-ţi spun God?

Godot : (plimbându-se) spune-mi cum vrei. treaba ta. nici "Milly" nu-mi prea place, dar n-o să-ţi zic tocmai Madonna.

Milly : nici nu mi-ar conveni să fiu imortalizată într-un tablou. oare cum acceptă unii să fie fixaţi pe veşnicie în fotogragii?

Godot : (privind un Adam cu o mână aşezată pe fructul interzis al unei Eve) scârbos.

Milly : (se înroşeşte la faţă) dar Hava pare fericită...

Godot : eu zic să mergem. trebuie să găsim nenorocita de pădure.

Milly : ...poate chiar e...

[ pornesc spre culise ]



Comentarii



Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
   
 
 
Powered by www.ablog.ro, design by Sebastian Schmieg
Termeni si Conditii de Utilizare