wearing the inside out

problema oamenilor de ceară

oamenii din ceară
se topesc, se modelează
după cum vrea vântul gri.
nu plâng niciodată,
decât atunci când îi aprinde cineva.
totul se rezumă la căldură.
o dată am suferit din cauza unei lumânări.
era atât de caldă
şi atât de surdomută
încât n-a putut să mă iubească.
(martie 2005)



sunt foarte mulţi fricoşi în jurul meu. oameni-iepuri care fug de realitate şi fug de restul lumii. nu c-ar fi ceva rău în asta. e bine să fugi uneori de realitate, e chiar indicat din când în când. şi de oameni ai voie să fugi, să mai răsufli uşurat de privirile lor judecătoare. e însă o problemă cu oamenii cărora le place să fugă în toate părţile, sunt încântaţi să se ascundă de ceilalţi. ca şi cum toată viaţa ne-am juca de-a v-aţi ascunselea şi-am fii mândri că nu ne găseşte adversarul. sau prietenul.
joc. într-un joc din care nu ai scăpare, acolo unde nimeni nu coordonează nici o mişcare, unde nu există moarte şi unde n-ai nici o speranţă. cine sunt pionii jocului? ce scop au ei?


" eu n-am să mor, cel puţin nu prea repede. îmi fac misiunea cât mai greu de îndeplinit. cât mai greu de realizat un final după care să plângă o lume întreagă. şi-atunci când se va întâmpla, am să mor...totul se va cutremura. când nu voi mai fi eu. " ( 2003, oct., Iri)
" eu am să mor. prea repede. îmi fac misiunea cât mai uşor de îndeplinit. cât mai uşor de realizat un final după care să nu plângă nimeni. şi-atunci când se va întâmpla...am să mor...totul se va cutremura. atunci când, în sfârşit, voi fi EU." (2003, noi., fubuki)



Comentarii



Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
   
 
 
Powered by www.ablog.ro, design by Sebastian Schmieg
Termeni si Conditii de Utilizare