wearing the inside out

Actul III, scena 1

[ acelaşi decor. Piticii nervoşi jonglează şi dansează, Hamlet priveşte cerul şi contemplă norii cu mâinile ridicate, Godot se descalţă, Milly culege flori şi se apropie sfioasă de statuile aşezate în poziţii mai puţin decente. Un bătrânel cocoşat se apropie de mijlocul scenei, găseşte un butuc mai înalt şi se chinuie să urce. După ce reuşeşte, se uită prin jur şi strigă ]

Racine: ăăă...mă scuzaţi...de....întrerupere. Ăăă... bună ziua. Merde. Îmi acordaţi ...un minut? mes couilles... vă rog frumos! (izbucnind ca un ghemotoc rău şi ţepos, din toate puterile) heeeeeei! (toţi rămân tăcuţi) Stimaţi cetăţeni. Stimate doamne. Dragi copii. Numai puţin. (îşi caută ceva prin buzunare) Având în vedere şi ţinând un mare cont de senzaţia că există posibilitatea probabilă ca în viitorul apropiat, dat fiind faptul că circumstanţele în care se află contextul nostru se impun în atmosfera aceasta glacială, astăzi, toamna târziu, îl voi invita aici pe regele pădurii narative să ţină un mic discurs noilor săi locuitori. (Îşi întoarce privirile spre culise, aşteaptă. Toţi rămân încremeniţi cu gurile căscate. Godot o priveşte pe Milly, ceilalţi privesc spre culise)



Comentarii



Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile
   
 
 
Powered by www.ablog.ro, design by Sebastian Schmieg
Termeni si Conditii de Utilizare