|
Mi s-a părut că plouă ori că ninge, oricum, nu era senin; nimic nu era senin în ziua ei. Era ca un ghem de păr negru, era îngrozitoare, nici nu ştiu cum mai puteam să o privesc. Şi nici nu ştiu ce m-a făcut s-o strig. Miako. S-a oprit o clipă încercând să afle de unde vine vocea. Dar vocea nu venea de nicăieri. O strigasem din mine.
Miako, ai să trăieşti fericită până la adânci bătrâneţi. Miako, ai să te inconjori de braţe de femei şi de bărbaţi şi ai să explodezi în plăceri ori de câte ori vei vrea.
Miako, ia un răvaş de la templul meu.
Eram într-o bibliotecă plină de oameni. În seara aceea trebuia să aştept marele dezastru, cu toţii ştiau că se vor prăbuşi casele peste noi. Am încercat să-mi fac bagajele şi-mi spuneam că o să mă mut la bunică-mea, fără probleme. Îmi şi venea în minte apartamentul ei ciudat, cu holul pictat în roşu cărămiziu, arătând ca un esofag bolnav. Şi nu ştiu de ce biblioteca arăta ciudat. La un moment dat apăreau nişte fete în spatele unor mese pe care aveau etalate cutii întregi de nasturi. Nasturi, nasturi, nasturi... iar unele coseau, altele sortau nasturi. M-am apropiat de una şi i-am spus: am şi eu o rochie din dantelă dar nu pot s-o port aşa, am nevoie de-o căptuşală din satin. ce îmi recomandaţi ? puteţi să-mi faceţi aici treaba asta? fata s-a uitat la mine şi mi-a zâmbit, dar nu mi-a dat răspuns. aşa că am plecat mai departe, oarecum furioasă. Am ieşit din bibliotecă. De-a lungul trotuarului se înşirau cuminţi oameni cu nimicuri de vânzare. Ca în fiecare an de mărţişor, era o primăvară epileptică şi rea, aveai impresia că-n orice moment o să fulgere şi-o să tune. Trebuia să-mi port umbrela peste tot.. Şi drept să spun, n-aveam niciun chef să mă flenduresc printre oamenii ăştia îndulcitori de vreme, amăgitori de bucurie. Şi nici nu i-am luat în seamă.. până când un tip m-a strigat pe nume. Miako !
M-am întors din drum şi-am rămas împietrită privind în gol. Aşteptam să mai strige odată, deşi păream cam imbecilă, în mijlocul atâtor oameni printre care cu siguranţă mai existau şi alte Miako.. Am stat aşa vreo trei minute, până am hotărât să plec mai departe. Aveam o stare mai mult decât ciudată, ceva se întâmplase cu mine în timpul cât am ascultat miako. Dar am plecat acasă.
|
|
|
|
le je-m'enfichisme absolu
caractere după care sunt recunoscută: miros cărţi, cumpăr cărţi; sunt împotriva mariajului şi-a perpetuării speciei; sunt obsedată de pink floyd; nu-mi place marea în afară de vama veche. nascută pe 23 decembrie. unde mă simt cel mai bine? la ţară, într-o casă cu multe ferrestre. sau în iarbă. zeiţele şi zeii la care mă închin în fiecare dimineaţă sunt diferitele tipuri de cafea şi modurile în care o prepar sau îmi este preparată. apoi, urmează tutunul dăunează grav celor din jurul meu şi mai puţin mie, astfel că îmi face plăcere să fumez dimineaţa pe balconul propriu sau în barurile preferate, însă noaptea, înainte să dorm, nu-mi (mai) pică bine nici un fum. nu fumez extraordinar de mult şi nici extraordinar de repede. studii facultative? litere (mda, cam toată lumea are prejudecăţi cu privire la litere) şi sociologie. la cluj. ah, şi mi se spune diana. sau dia.
cutiuţa mea poştală e sakuraame_at_ymail_com
|
| |
| |
|
|