wearing the inside out

fill in the blanks!

mişunăm prin reţeaua semantică
legate de cromozomii zen,
noi, fetele mileniului paişpe:
cu pălării maronii pe capete creţulii,
cu steaguri fluturând parfumuri fâlfâite de maci
de meri şi pruni sau prune.
acesta este marşul nostru
marşul soldăţelelor lui Venus,
ne-am aliat cu Selena - Artemis.
luptam împotriva golurilor dintre cuvinte
dorim să construim reţeaua
-reţeta perfectă.
noi, femeile mileniului paişpe
mâncam foneme la micul dejun,
întoarcem în tigaie mersul trenurilor tgv
şi monopolizăm sufletele muritorilor de rând.
dar
de ce s-a sinucis
soricelul?


puncte erotice

semnificaţia e dincolo de semnificant sensul se ascunde prin colţuri de cameră nu există farfurii furculiţe cu care să mănânci poezia nu ţi-e dată pe tavă e ca şi când fac dragoste cu o propoziţie mă interesează să fie în culmea fericirii las silabele să se dezlănţuie să fie libere de orice cătuşe cu rime le las în voie poezia ma iubeste si ea îmi mângâie şi-mi răsfaţă punctele erotice ochii postludiul cu atâtea şi-atâtea cuvinte degetele preludiul cu moliciunea unei femei de cărbune urechile blestemele muzicii care-mi provoacă plăcere muzica mea interioară ăsta e adevărul meu sunt o nimfomană a imaginaţiei.


degeaba stau în ploaie

1.

Din capul lui Zeus se naşte Atena şi ţipă că-i fecioară!
Giganţii se ceartă-n zadar cu iubitul zeiţei pentr-un harem;
Ca un copac el se dezbracă şi face dragoste cu aripile ei primăvăratice,
Artemis şi Apollo o primesc apoi între ei s-o consoleze.
Ea vrea să lupte cu războinicii de toamnă nonşalantă şi perversă
Ce caută şi ei îngeri, soluţii de prin cărţi. Degeaba…
(stau în ploaie)

2.

Umbra mă naşte fecioară
In haremul iubitului meu.
Vom face dragoste în concediu, când plouă.
Cititorul stă lângă soare şi lună
Şi când e toamnă, îşi dă jos pantalonii şi-şi bate joc de noi ;
De altfel, scriitorul e la veceu şi nu ne-mbie cu nici un poem…
(aşa că nimeni nu mă salvează)

(poeme plecând de la reguli şi cuvinte ale unui joc pe care l-am făcut într-un alt loc)


des mots qui vont tres bien ensemble...

cum zice cântecul ăla michelle, ma belle, these are words that go together well
sont des mots qui vont tres bien ensemble...tres bien ensemble!
în jurul meu sunt doar cutii
cutii de oameni şterşi cutii de radiere creioane ascuţitoare
au pretenţii s-ajungă la cer în cer sau măcar pe lângă cer
lunatici apollonici venusieni marţieni
dar eu merg cu ochii închişi oricum e noapte
şi nimeni nu observă de fapt
în realitate nu prea au ce observa
these are words pe care le învârt în supa de litere
şi fierbe la foc mic that goes well
cutiile ensemble vont tres bien
oamenii-s des mots
ma michelle
ma belle
cântă-mi la ureche simfonia cartierelor anoste gri şi-n care ţi-e frică să te plimbi...


vis de premoniţie

ce stupid
camera toată îmi miroase a cărţi
le ţin pe jos în teancuri de câte...multe
le miros şi eu din când în când
să ştiu că nu le-am uitat
să nu mă uite nici ele pe mine

o să revin la voi
cu siguranţă
fanta de lămâie mă va aştepta
tot aici va fi şi geamul
şi maşinile care trec pe după el

pereţii mâzgăliţi rămân pe loc
fără să le pese de căruţe
de cai
de ţăranii old-school
de tomberoanele sparte

posterele aşadar şi pozele rămân aici
paralele cu tufa uscată de trandafiri
de pe trotuar
trottoir
iar vecina mai intră o dată în casă
cu iubitul ei

acelaşi tablou
citit în timp
pictat în spaţiu
pete de gri apăsate
cu pensule alungindu-se
ca mâinile

intuiţie -
biscuite glazurat cu ciocolată
o ceaşcă de cafea rece
şi-un soare cu dinţi jos în stradă
toate la un loc


sunt absentă

înăuntrul meu tremură stomacul
înăuntrul picioarelor mele se zbat legende
şi mituri
înăuntrul gurii mele cuvintele se mestecă
tragedia lor e o imitaţie (a unor acţiuni nobile)
de obicei eroul moare iar noi ne detaşăm de el
(eu n-o să mor pe scenă ca să nu-mi ofensez regele)


linia erotică

lună plină
reflectă-ţi ochii-ntr-un
casanova
răsfăţat
uite-l cum se-ntinde
după o narcisă
luna tăiată-n două
te vede în lac
îţi desenezi
o-uri şi a-uri
ca de obicei
nu schimba subiectul
perversule
nonşalanţa ta bisexuală
îmi bate la uşă
îmi cere-o cană de zahăr
n-am decât un pat
şi-o ţigară
o poştim de vrei
aşa o să fim trei
a fost odată
ca niciodată
o fabrică de fantezii...
ne angajăm şi noi în poveste?


cât e azi?




cât e un suflet
cât costă o maşină de spălat şosete umblate prin noroi
cât e un ceas mergând înapoi
cât e un suflet totuşi
cine vinde-n piaţa de suflete
ce vinde un suflet
cu cât trăieşte
cât îi e chiria
are chiriaşi câţi are
câte etaje urcă în cerurile toate
câţi nori numără
câtă ceaţă
cât albastru
cât e o zi de azi
el nu-şi permite una.
sufletul ăsta de care zic.


kigan ('roagă-te zeilor şi lui Buddha să-ţi împlinească dorinţa')

da,
nu se găsesc
ghiocei
în perioada asta
da-mi place să dorm
în paturi străine
să simt mirosuri de piele
şi-n câte n-am dormit
în primăveri tomnatice
s-aud mocirlă şi mol
zâmbesc fiindcă-s...
dar n-am scris niciodată despre mine
ca acum
tocănind şi frustrând
frunza de desubtul
acestui/ acestei kami
şi iar
de ce nu-i aşa
să scrie cu mine pe mine
să scrie pe mine
cu el


scrisoare către iubita mea


ma puce, pupuce
cerul mă înfioară noaptea asta!
mi-e frică...
e-aproape alb
nu vezi nimic prin el
nu pare deloc infinit, şi-n
nici un caz nu pare să
conţină vreun rai.
de la etajul 8 am aruncat
ţigara, nici măcar
n-am savurat-o.
mi-era frică.
eram la mijloc.
zburam ba-n jos, ba-n sus,
până când
ţigara a făcut artificii,
dar nici un zgomot
n-a scos.
gândeşte-te.
să vezi tot oraşul în gri...
oribil de schimbat.
mi-era frică de nou.
mă întrebam "ce voi face?"
mi-era frică, pupuce!
acuma scriu la lumina
telefonului
şi se închide la zece cuvinte;
nu prea lungi.
am vrut să păstrez
sentimentul aici, acum.
frica.
ştii, e un sentiment vechi
dar îl trăiesc rar.
şi tot ce-mi amintesc
despre el e plăcerea...
plăcerea de-a umbla prin
beznă.
aşa făceam când eram mic.
umblam prin casă
noaptea, sau prin grădina
fără becuri
şi-mi era frică.
ma puce,
chiar sper c-o să înţelegi
vreodată.
chiar sper c-o să exişti
în viaţa asta
de căcat.
în iadul ăsta din care nu
putem ieşi fiindcă
n-avem nimic bun
de făcut.
ştiu că-i proastă partea asta
crede-mă, încerc să evit
astfel de versuri.
dar încă nu-s destul de deştept,
cu toată frica pe care-o gust acum.
poate că-i imaginară.
poate că eşti chiar tu, pupuce.

taste active,
taste blocate!


<< pagina anterioara pagina urmatoare >>


   
 
 
Powered by www.ablog.ro, design by Sebastian Schmieg
Termeni si Conditii de Utilizare