wearing the inside out

vivent les escargots

* afiş în colaborare cu Ana, pentru Lectoratul francez
(eram în anu' 1... sau 2?)






În lumea poveştilor mele.

dacă sunteţi de pe marte şi aveţi probleme pe pământ. dacă mâncaţi pisici siameze şi nu mai găsiţi niciunde nimic sunaţi acum la 898988999988897659988989. sunteţi nebună, nu aveţi ce face, nici o problemă, noi vă putem ajuta. *


Într-o seară liniştită a fost odată ca niciodată se zice că dacă n-ar fi fost diana să vă povestească n-ar fi existat, dar fiindcă eixistă, vă voi povesti cum o fetiţă mică a spus aşa: "se supără oaia dacă nu o pup pe ea!" cum "care oaie", copii? cea cu mâinile aspre, arse de soare, din prima noastră poveste... Mic Măr îşi găsise un nou prieten. el se numea Lână cel Voinic şi avea o bluză albastră cu picăţele albe. Mic Măr îşi amintea de dimineţile petrecute cu oaia cu mâinile aspre arse de soare, dar se înţelegea tare bine cu şoarecele cu bluza tricotată albastră. cum până când? până la adânci bătrâneţi, evident...
"şoarecele cu bluza tricotată albastră" (iunie, 2003)


*rânduri scrise de văru-meu pe când ne jucam de-a anunţurile,
horoscoapele şi lumea presei. prin '98.



am fost de mi-o cotat în Păscălie

stau ore în şir la poveşti cu bunică-mea. chiar dacă de multe ori îmi relatează aceleaşi întâmplări, nu zic nimic, de fiecare dată e ceva nou. în plus, îmi exersez memoria, pentru că deocamdată nu m-am încumetat să o înregistrez, iar până o să-mi fac curaj pentru asta, va trebui să le ţin minte. iată o părticică de azi:
eu: Cât timp ai "povestit" cu bunicu' până v-aţi căsătorit?
buni: o lună. ba nu, vo două cred că...
E: O lună??? aşa puţin?
B: păi aşe se făcea p-atunci. înainte de 18 ani, că io la 18 ani m-am măritat, m-am dus cu maică-mea la un bătrân, tare bătrân era el...şi aşe se zicea, că meri să-ţi coate în Păscălie. şi m-o pus să deschid o carte maaare şi veche, şi unde am deschis io, acolo mi-o citit.
E: Asta ce carte era? ce ţi-o citit?
B: era...aşe, un fel de zodii, nu mai ţiu io minte. apăi mi-o citit că m-oi mărita păstă o apă mare, ş-o să am vie...şi chiar aşe o fost, că doară am trecut păstă Someş.
E: şi cu bunicu?
B: apăi babacu o venit, după o lună, cu taică-so, cu căruţa. şi o intrat la noi în curte, şi o venit la tata, şi mama zâcea că ce-mi trebe, că ea n-are fată de măritat! şi io m-am ascuns, că-mi era ruşine. şi-apoi tată-său tot zâcea că băiatu ăsta tăt aci la voi stă tătă zâua, că ce să facem?
E:Şi ce-aţi făcut?
B: ce să facem? ne-o chemat la ei să le vedem casa, pământu, că atunci aşe să făcea. şi ne-am cununat.


poze de album






în căutarea copilei wearing the inside out


dacă într-o zi ne-am spăla creierele şi-am uita c-am fost acolo, aici, undeva, aş urla în mine şi mi-aş petrece restul vieţii uitându-mă la fotografii. nu contează că plouă, uite ce tare ninge vara! fulgi mici şi roz. mă transpun în poza de mai sus. sunt eu, nu ştiu în ce moment al vieţii, nu ştiu cu ce ocazie, nu ştiu de ce. e sora mea, nu ştiu din ce motive, nu ştiu cum şi nici când.



şi-mi amintesc o poveste. ştiu că e demult, ştiu că nimeni n-o respiră, ştiu că o citesc acum. eram copilă şi scriam frumos.
" a fost o dată, că dacă n-ar fi fost, nimeni nu m-ar fi crezut. a fost o dată un orăşel mic. era foarte mic. tot timpul ploua. oamenii erau ciudaţi, plângeau tot timpul şi nimeni nu făcea nimic neobişnuit. toţi erau la fel. într-o zi, când ploaia era aceeaşi, când norii curgeau monoton, plictisitor şi obositor, în piaţa mică din centrul orăşelului s-a nimerit să rămână singuri doi copii.
- o să te plouă pe aripi!
- nu-i nimic... mie-mi plouă zboruri cu pene...
fetiţa grijulie cu bucle pe umeri care intrase în vorbă cu băieţelul, avea ochii mari. nu plângea dar avea ceva umed. umed şi cald. de aceea băiatul îi răspunse atât de ciudat. ce să fi fost aripile? iluzii? cuvinte? o suferinţă mereu prezentă dar iubită. ca şi cum cei doi s-ar fi cunoscut de-o viaţă, porniră spre nicăieri. ajunşi într-o poieniţă verde pe lună, s-au aşezat pe iarba selenară. s-au privit, în cele din urmă. jocul mişcărilor din ochi era un dans lent în care nimeni nu vorbea nimic.
-las lumea să dispreţuiască ascunsa taină dintre noi...
- prejudecata omenească...arunce-n cale-ţi cu noroi.
-iubito, câtă lume între noi, numărători de ploi din doi în doi.
copiii se sărută. nu numără ploile. nu văd, nu aud. cine-a făcut spre noapte primul pas?

" nu ne-om minţii noi niciodată, nici alţii a ne minţi nu pot."

vorbeau. totul aluneca. într-un sfârşit, ploaia le-a intrat prin haine până în oase, şi au plecat. dezbrăcaţi de cuvinte au început să-şi sărute sufletele." (oct. 2005)


azi e ziua lor...

"ziua ielelor, vrăjitoarelor, până-n zori! iată se pornesc şi se sfătuiesc, oalele pocnesc cu licori..."


aveţi aici mai mult de jumătate din minunata secţie franceză principal, promoţia 2005-2008 . da, ştiu că e un timp scurt şi ne-a dat bătăi de cap, bătături în tălpi şi alte răni sufleteşti, dar e momentul să le lăsăm pe toate în urmă, să înjurăm bine sistemul bologna, să scuipăm de 2 ori în sân, să ne punem mâinile în şolduri şi să purcedem în vijelie spre ultimul curs. ăla festiv. haideţi fetelor, ştiu că puteţi. vrăjitoarele sunt puternice! mai ales când termină facultatea de litere. te supără un mec, un gagiu, un tip (cum vreţi să-i ziceţi) - avem în repertoriu blesteme care mai de care, în toate limbile : începând de la japoneză, finlandeză, norvegiană, ebraică, spaniolă, engleză, rusă şi terminând cu literatura comparată (aici intră blestemele citate din Dostoievski şi alte nume impunătoare)
probabil te întrebi ce-i cu băieţelul din poză. păi nu e mult de explicat. e unul din păzitorii noştri, alături de un alt arhanghel cu acelaşi nume ca el, dar care lipseşte din poză. bravos, pimpul nostru, îţi mulţumim că ne-ai fost alături şi felicitări pentru şefia de promoţie
ne vedem deseară, aruncând cu tocile în public!


(după) ani şi ani...

să ţii o mână din trecut cu dreapta iar cu stânga una din prezent...dar unde-i viitorul?unde-i ziua de mâine ce ieri mi-a promis că voi dormi liniştită, unde-i luna aia plină pe care-o tot aştept şi care-i tot mai mică? unde-i obsesia pentru bani, pentru sex şi pentru şcoală? unde-i masajul cu ulei de bebe pe spatele gol, unde-i marilyn manson şi unde-s poeziile toate? aici! în mine! în găurile mele din plămâni, în pietrele mele din rinichi!
adio primăvară! începe să-mi fie frig...


'să ne amintim tot ce am uitat'


pagina urmatoare >>


   
 
 
Powered by www.ablog.ro, design by Sebastian Schmieg
Termeni si Conditii de Utilizare