wearing the inside out

sfârşit de săptămână

ciudat.

nu ştiu de să-mi fie frică sau să mă dau dracului. să nu-mi mai ascult furnicile din minte şi greieraşii din suflet. îmi caut detergenţi să-mi spăl petele de pe creier, cu sau fără voia piticilor gardieni de-acolo. ce ştiu eu, de fapt? ah, să mă lamentez şi să fiu patetică. dar învăţ. învăţ mult şi repede. săptămâna asta mi-am învăţat o lecţie veche, una la care mereu rămâneam repetentă. răbdarea. indulgenţa. toleranţa. ah, îmi sună cunoscute astea. da, le practic foarte des. dar atunci... le-am aplicat de bună voie şi nesilită de nimic. fără gânduri negre. şi totuşi, refularea nu s-a consumat. mă simt încă plină. nu găsesc metode prin care să mă descarc. altele în afară de metoda la care nu am acces. fiecare zi trece pe lângă mine. afişez non stop o "faţă dreaptă" şi sunt în aşteptare. în aşteptare de ce? asta nu ştiu. nu mă cunosc atât de bine. aş spune în aşteptare de tine, dar mi-e frică.
şi mi-am amintit c-ai zis ceva de Iris.
uite o piesă: pentru tine.
o piesa drăguţă, zic eu. ( piesă preferată de Marele Anubis, deci...)
şi uite o piesă pentru mine: de noapte bună... (clipul nu e valabil, dar e varianta cea mai frumoasă a melodiei. a se asculta doar)

ironia din mine vorbind.
hei, suflet fără chei... (nu mă mai satur de Ducu Bertzi)
...când de fapt sunt amintire, eu şi glezna mea subţire...


paranoia 2

"Barbatul Gemeni este o buna companie. Mintea lui este neobosita, întelegerea rapida,( îi place sa comunice), are simtul umorului si replica scînteietoare. Nu suporta rutina sub nici o forma, iubeste libertatea si miscarea.

Pare a nu îmbatrâni, nici psihic nici fizic. Mai mult, adesea se comporta de parca ar fi ancorat într-o eterna adolescenta. Când îi place o fata, îi face curte într-un mod aproape rudimentar, fara chitara si serenade: "Vrei? OK!" sau "Nu vrei? Cu atât mai rau pentru tine". Nici ca se poate mai simplu si mai "baietesc" decât atât. Esential pentru el este sa se feresca de pasiune, sa nu se implice sentimental.

Barbatul Gemeni este întrucâtva îngrozit de necesitatile emotionale. Este un cerebral, iar sexualitatea nu joaca un rol principal în viata sa, cu toate ca dispune de ceea ce psihologii numesc "aperceptie", adica stie cum sa declanseze reactiile, aducându-si astfel partenera pe culmile extazului.

Barbatul Gemeni este exasperant, dar fermecator. Nu este nici gelos, nici posesiv, si i se pare monstruos sa vrei sa pastrezi o femeie doar pentru tine. Nu îsi refuza nici o aventura, dar când porneste "la vânatoare" nu e mânat de instincte sexuale, ci de vesnica lui dorinta de nou. "

da ori ba?


paranoia? nu...doar meditatie

"Cel mai bun aspect al relatiei Gemeni-Capricorn este faptul ca fiecare isi aduce aportul la bunul mers al relatiei din propriile calitati. Atunci cand se accepta asa cu sunt, pot deveni un tot unitar. Relatia lor este una dificila, dar daca invata unul de la celalalt, totul va fi bine."

am gasit asta pe un site :-j


23

nu mai sunt la 15 ani să-mi placă să sufăr şi să duc în spinare iubiri neîmpărtăşite.
nu mai sunt la 16 ani să mă joc de-a v-aţi ascunselea cu iubiţi imaginari.
nu mai sunt la 17 ani să-mi pun cărămizi în zid sub formă de iluzii peste iluzii peste iluzii.
nu mai sunt la 18 ani
nu mai sunt la 20 să mă cred buricul pământului.
nu mai sunt la 21 să mănânc iubire cu poftă.
nu mai sunt nici măcar la 22.

dar nu sunt nici la 23.


dragă iubire,

aseară după ce te-am ţintuit cu telefonul peste ureche 40 de minute plus încă 17 (calculează) mi-a trecut din creieri prin gât, stomac, picioare ş-aşa mai departe un gând similar unui discurs comunist ţinut de pe-un soclu al lui Brâncuşi. începutul e aşa, ca-n titlu. Dragă iubire. păcat însă c-am uitat o mare parte din conţinut. nu era de bine, nu era nici de rău. era despre mine. evident. şi despre tine, logic. bine, iubire. te-am lăsat în pace. şi linişte.
discursul îmi revine încet încet prin măruntaie.
dragă iubire,
când intri în iubire, nu poţi să ieşi aşa uşor. cu una, cu două - poate (blonde sau roşcate, sau şi şi) m-am tot gândit şi mi-am dat seama că atunci când intri în iubire nu te poţi transforma cât ai zice "calculator" într-un laptop pe care poţi oricând, deschis fiind, să dai click pe stand by. ştiu că iubirea ne metamorfozează, e adevărat, dar nu poţi s-ajungi să te crezi în priză şi să te scoţi când vrei ca peste-o zi să te bagi înapoi. şi nu pentru că nu-i voie. ci pentru că astea vin de la sine atunci când eşti în iubire. să vrei să nu vorbeşti o zi cu mine ca ziua următoare să vorbim ca şi cum ziua precedentă n-a fost vreodată în calendar, asta nu e.... nu e grav. ştiu, zici că dacă nu mă suni nu înseamnă că nu te gândeşti la mine. nu înseamnă nimic de fapt.


back here

pentru că sunt atât de pierdută în spaţiu încât am nevoie de ajutor.
vorbind cu anumite persoane despre frică, mi s-au dat tot felul de explicaţii şi sfaturi în legătură cu al meu comportament dubios care bagă în boale de câte ori are ocazia. mă plângeam unui prieten că sunt prea sinceră şi spun prea verde-n faţă primul lucru care-mi vine în gând. evident că nu oricui, ci persoanelor în care am încredere. da, aţi ghicit, sunt multe. aproximativ. şi răspunsul a venit imediat, ca o furtună. că-s prea de tot. că n-am voie să fiu aşa de sinceră. că pot să pierd multe. etc... ce să zic? ştiu că atunci când îţi este frică de o persoană încerci pe cât posibil să o eviţi. (şi nu vreau să fiu evitată) ştiu că frica ne abate de la drum şi trebuie s-o luăm pe cărări întortocheate. ştiu că nu pot să-mi schimb prea mult atitudinea faţă de lume şi nu pot să ignor, să las să treacă, să fiu indiferentă şi-alte sinonime. ştiu că încolţeşte în mine un sâmbure de ură faţă de propria persoană, un sâmbure pe care m-am chinuit până acum să-l calc în picioare, să-l arunc din mine, fiindcă aveam încredere în momentele în care eram fericită că unui om nu îi e frică de mine, în sfârşit! uitasem toate fricile celorlalţi cu care m-am confruntat scăldată în diferite sentimente. uitasem de X care nu mă mai saluta de vreo 5 ani fiindcă într-o seară i-am spus că ţin la el. uitasem de Y care fugea mereu de mine ca să nu-i pătrund cu mai mult de-un sărut în suflet. uitasem până şi de 7, care a rămas traumatizat după ce s-a legat să mă iubească pe veşnicie şi (bineînţeles că) n-a făcut-o. uitasem de spaima pe care eu însămi o creşteam în suflet de fiecare dată când o vedeam pe ea. uitasem tot. nici măcar nu mă gândeam de ce mi se spune "ciudată". pentru că mi se pare normal să vorbesc despre lucrurile astea. dar m-am cam înşelat. îi este frică..
nu vreau să mă urăsc, pentru că o să-nceapă şi lumea să dezvolte acelaşi sentiment.


oooh...Champs-Eliseeee

pentru că n-am nici un chef de nimic azi, deşi mi-am pus cam multe în agendă. ascult Chilian: Iubi, şi-mi zic..."iubi! hai la mare să fugim!"
mă uimeşte timpul şi mă bulversează. trece peste oameni şi-i schimbă fără milă. cum dracu să nu rămân puţin aşa...mască... în momentul în care-mi interoghez fosta mare iubire cu privire la ce mai e pe la el prin căpşor. păi s-aud ceva de genul: "îmi place în biserică, m-aş întoarce în Franţa, citesc David Lodge"... schimbări ca de la cer la pământ.
a trecut anul şi mă bucur de viaţă în sfârşit. îmi beau cafeaua cu plăcere dimineaţa. nu-mi mai vine s-o scuip. mă trezesc zâmbind spre un alt chip, nu cel din oglindă. spre deosebire de cel din oglindă, ăstuia nu pot să-i destăinui toate firicelele de praf şi toate pânzele de păienjeniţă pe care mi le ţese mintea. pentru că nu-i cunosc reflexele şi reacţiile atât de bine încât să-mi dau drumul de la etaju 8. îl las pe el, totuşi, să mă ţină pe geam, să atârn cu jumate de trup în timp ce el mă muşcă savuros de gât. şi tocmai aici e farmecul. deocamdată pot să-mi dau drumul următoarelor cuvinte : am încredere.
am bătut câmpiile Elizee destul.


otherside

îmi plimb lasciv degetele pe tastatura fierbinte, căutând o literă perfectă, o literă gustoasă şi suculentă, una demnă de atingerea mea. mă plimb agale plutind deasupra mormanelor de poveşti şi basme ce pot ieşi din palma mea. ultimele zile în locşorul ăsta în care ne-am obişnuit...în care ne-am impregnat mirosul, părul, praful, fumul, tălpile goale,
pielea udă, orgasmele matinale, ceaiul negru, laptele cald, parfumul hipnotic, hârtia, pânza, creionul, pensula, balsamul albastru de rufe, cărţile vechi şi cele noi, sticlele goale de vin.


Dileme vechi şi noi

de-a lungul anilor am strâns o grămadă de Dileme şi Dileme Vechi. şi alte Românii literare. am descoperit recent un teanc de Năzuinţe, Scântei, Sălajul, Munca, prin biblioteca bunicilor comunişti.
mi-am tapetat pereţii camerei cu ziare. îmi place atmosfera, dar mai am de lucru pe tavan.

Tag-uri Technorati:


plouă

plictiseală mare, mon cher! în vacanţă se zice că e cel mai bine.
una din ultimele vacanţe.
poate chiar ultima.
ar trebui să profit de ea???
planuri.
unde?
citesc Porno, de Irvine Welsh, recomandată şi împrumutată de Julia .

vreau în Deltă. la câţiva paşi de mare. la câţiva paşi de vama veche.
vreau degeaba?
doare.


<< pagina anterioara pagina urmatoare >>


   
 
 
Powered by www.ablog.ro, design by Sebastian Schmieg
Termeni si Conditii de Utilizare